De la 523 de vaci la muls, la 1.000, într-un an. Este obiectivul lui Nicuşor Şerban pentru ferma Agroserv Măriuţa. Vrea să-l atingă cu tehnica americană din fermele intensive. În ultimii trei ani, atât el cât şi 3 specialişti din fermă au mers la cursuri în SUA. Au introdus deja o serie de proceduri noi. Una dintre ele este “Chalk and breed”, sau “marchează şi controlează”.
Ultimii “cursanţi” din ferma Agroserv Măriuţa sunt medicii veterinari Bogdan Iosif şi soţia lui, Daniela. Au învăţat 11 zile în centrul de training World Wide Sires din statul Washington, în ferme cu zeci de mii de capete, la finalul anului trecut. Au plecat cu un grup condus de Janos Sultesz, directorul Schontal Schul Impex.
Înaintea lor, Nicuşor Şerban a fost la cursuri, de două ori. Într-unul din ani, a fost însoţit de un tehnician.
De când au revenit în fermă medicii veterinari, infuzia de tehnică americană s-a accelerat. Mai ales pe partea de reproducţie. Sunt multe de spus pentru un singur articol... În acest număr ne vom axa pe procedura americană de depistare a căldurilor.
Chalk and breed şi controlul manual
Metoda americanilor de depistare a căldurilor pare banală. “Dar e atât de eficientă în ferme de câte 30.000 de vaci la muls, încât nu îi poţi contrazice”, explică medicul veterinar Bogdan Iosif.
Americanii depistează animalele care s-ar putea să fie în călduri cu ajutorul procedurii “chalk and breed”, adică “marchează şi controlează”. Grupa de vaci sau de viţele care pot fi însămânţate sunt marcate cu cretă, pe partea superioară a cozii. Apoi, zilnic, la o oră fixă, un medic sau un tehnician le verifică. Dacă observă că urma de cretă a fost ştearsă înseamnă că vaca “a fost sărită” în ultimele 24 de ore. Este un prim indiciu că s-ar putea să fie în călduri. “Trebuie să citeşti animalul. Să observi cantitatea de cretă rămasă şi alte câteva semne exterioare”, precizează Daniela Iosif.
Urmează o a doua etapă în depistarea căldurilor. Veterinarul face un control manual al organelor de reproducţie. Urmăreşte 3 elemente: tonus, mucus şi folicul.
“Foliculul este o formaţiune pe ovar care trebuie să existe, tonusul se referă la coarnele uterine care trebuie să fie turgescente sau erectile şi mucusul vaginal care trebuie să fie curat, filant, să se ţină fără bule de aer. Dacă două din aceste 3 condiţii se îndeplinesc, animalul respectiv poate fi însămânţat cu probabilitate de succes”, explică Nicuşor Şerban.
O metodă mai sigură decât altele
Bodgan Iosif consideră depistarea căldurilor cel mai important element din managementul reproducţiei.
Procedura “marcării cu cretă” se foloseşte de un an la Agroserv Măriuţa, la vacile care au depăşit 50 de zile de la fătare, adică cele care au trecut de perioada voluntară de aşteptare şi pot fi însămânţate. Şi la viţele, desigur.
Înainte, veterinarul observa dacă o vacă “a fost sărită” doar dacă acţiunea avea loc când era el în preajma animalelor. “Cu cât vaca are producţie mai mare, cu atât durata de manifestare a căldurilor, a estrului, este mai mică. Estrul se manifestă vizibil într-o perioadă de 2-4 ore, în funcţie de producţia de lapte a animalului. Întrebarea este: ce şanse are veterinarul să fie de faţă în cele câteva minute în care vaca stă să fie sărită? Dacă ai ratat acel moment din punct de vedere vizual, nu mai poţi bănui că vaca este în estru”, spune Nicuşor Şerban.
Fermierul consideră că procedura americanilor este mai sigură şi decât sistemele de depistare a căldurilor ataşate sălilor de muls. “O vacă cu podometru, dacă este mutată dintr-un grup în altul în cadrul fermei, poate să facă mai mulţi paşi până în sala de muls. Din cauză că a fost mutată. Ori programul va interpreta că ea este mai activă decât de obicei, când ea de fapt nu este. Creta nu te înşeală. E un lucru banal care nu costă aproape nimic. Şi, dacă dă rezultate în fermele de 8.000 sau 30.000 de vaci la muls din SUA, nu are cum să nu dea rezultate şi la noi.” Animalele se însămânţează în intervalul 50-90 de zile de la ultima fătare. “La 90 de zile, ar trebui ca toate vacile să fie cel puţin însămânţate şi până la 140 de zile ar trebui ca 85% din animalele însămânţate să fie gestante”, precizează fermierul.
Procedurile americane aduc rezultate
Ca să dubleze numărul de animale din fermă, Nicuşor Şerban are mai multe ţinte de îndeplinit. Vrea să ajungă la un procent de 60% de vaci gestante din efectiv. Acum, procentul este de 50%. “Dacă ai 60% gestante în fermă, per manent, înseamnă că lucrurile cu reproducţia stau bine, inclusiv pe partea de viţele şi juninci”, punctează el.
Viţelele sunt însămânţate la 11,5-12 luni, datorită metodei americane de creştere a viţeilor. “Deci, la 14 luni, toate viţelele sunt gestante. La ultimul control de gestaţie, dintr-un lot de 10 viţele în- sămânţate, 10 au fost depistate ca gestante. Asta şi datorită cursului din America. Înseamnă că totul a fost perfect în managementul reproducţiei: a existat o rată foarte bună de depistare a căldurilor, s-a găsit momentul optim de însămânţare, viţelele erau sănătoase, raţia furajeră a fost bună.”
Nicuşor Şerban spune că acele ferme care cumpără juninci anual, fără să-şi mărească efectivul, au în mod evident o problemă pe partea de reproducţie. Se poate şi altfel.
“Am fost într-o fermă cu o medie a producţiei de lapte de 36 de litri, cu rată de înlocuire a efectivului de 40%. Asta înseamnă că 40% din animale plecau anual din fermă, ca reformă. Dar din spate veneau altele, care să le înlocuiască. Asta înseamnă reproducţie perfectă”, adaugă Bogdan Iosif.
“Înainte să merg în SUA, gândeam complicat”
Americanii i-au dus pe cursanţi direct în fermă. Au văzut cum se face reproducţie, furajare... în ferme cu 8.000 de vaci, dar şi cu 30.000, la muls. “Cu 125-130 de fătări pe zi.”
“În prima zi când am ajuns, am controlat 130 de viţele, să vedem dacă sunt gestante. Din 130 de viţele, doar 3 nu erau. Ca să vă daţi seama ce înseamnă reproducţie impecabilă. La ei, doctorul Scott controlează în medie 400 de vaci pe zi, manual. Există o tehnică, să nu oboseşti foarte tare”, îşi aminteşte medicul veterinar.
“Am stat 11 zile la cursuri. La 4 dimineaţa ne trezeam, la 5 eram în fermă şi începeam depistarea căldurilor. Însămânţam în medie câte 300 de animale, împreună cu Daniela”, punctează Bogdan Iosif.
Şi-a schimbat complet optica. “Înainte să merg în America, gândeam foarte complicat. Gândeam din punct de vedere medical. Ei gândesc din punct de vedere managerial. Ei zic: ţine lucrurile simple şi nu le complica. Stabileşte nişte proceduri clare, care nu sunt poveşti, pe care şi un om simplu, fără studii, le poate înţelege dacă i se face training. La 25.000 de animale la muls, nu ai cum să-i contrazici.”
Nicuşor Şerban spune că în fiecare an va trimite pe cineva în SUA, la cursuri. Pe managementul fermei sau pe reproducţie. “Din punctul meu de vedere, investiţia în cursuri e zero faţă de beneficii.” Pentru că schimbările din fermă se văd în profit.
Iar americanii nu stau pe loc. În fiecare an aduc ceva nou. “Scormonesc şi inventează. Împreună: fermierii cu cercetătorii, cu medicii. Fermierii descoperă o nouă tehnică, ce aduce un plus în fermă; cercetarea o preia, să o pună în parametri, să explice de ce e bună şi cum tre- buie perfecţionată”, precizează Şerban.
Sunt multe de spus despre “procedurile americane” din ferma Agroserv Măriuţa. Pentru că se implementează în nutriţie, în sistemul de medicaţie, reproducţie, managementul reproducţiei şi nu numai. Vom reveni cu detalii despre aceste proceduri.
Veronica HUZA
Articol apărut în revista Profitul Agricol, nr. 5 din 5 Februarie 2014
