Expresia consacrată este folosită pentru a sugera hotărârea şi determinarea de a iniţia o acţiune care nu poate avea ca rezultat decât o victorie, atingerea scopului propus. După ce vizitezi fermele de vaci Holstein din America, te întorci acasă hotărât şi determinat să iniţiezi o acţiune care să schimbe din temelii activitatea din fermă, cu un scop foarte clar: profitul.
În urmă cu două luni, am fost invitat de domnul dr. Janos Sultesz, directorul companiei Schontal Schul Impex SRL, reprezentanta firmei americane World Wide Sire (WWS) în România, să particip la o vizită de documentare în statul Wisconsin, denumit şi „ţara laptelui”. Programul propus, foarte atrăgător, n-a cuprins doar vizitarea unor ferme şi atât, ci şi un timp de instruire de şapte zile. Parte teoretică şi parte practică. Lecţiile au fost predate de domnul Lindell Whitelock, consultant tehnic al WWS.
Lecţie de zootehnie americană
Pentru a înţelege mai bine de ce a fost cea mai reuşită vizită la care am participat, vă enumăr subiectele studiate, teoretic şi apoi practic, în fermă, la coada vacii: evaluarea programului de nutriţie din fermă, rolul fibrei în nutriţia vacii de lapte, deficienţa în energie în hrănirea vacilor de lapte, cum obţin siloz de lucernă de calitate, cum se cresc şi cum se hrănesc viţeii, cauzele şchiopăturilor, stresul provocat de căldură, sistemul de răcire al vacilor de lapte pe timp de vară, programul pentru vacile proaspăt fătate, îngrijirea vacii înainte de fătare, programul de reproducţie în ferma de vaci de lapte, programul de prevenţie la mastite, scheme constructive pentru fermele de vaci de lapte, ventilarea adăpostului vacilor de lapte, tehnica mulsului, gestionarea dejecţiilor, lucrul cu oamenii din fermă şi alte subiecte extrem de importante pentru o eficienţă maximă.
Prezentarea teoretică a subiectelor a fost urmată, de fie care dată, de o vizită într-o fermă unde am asistat şi am participat efectiv la implementarea teoriei.
Diferenţa între creşterea vacii de lapte în România şi Wisconsin este imensă. Este greu să faci o comparaţie. Rezultatele vorbesc de la sine. În toate fermele vizitate producţia medie zilnică pe vacile mulse depăşeşte 40 litri. La una din ferme, cu 2000 de vaci la muls, producţia zilnică este de 100 tone. Laptele nu se mai depozitează în tancuri de răcire. După răcire laptele se încarcă direct în cisternă şi, din şase în şase ore, o cisternă pleacă spre fabrica de procesare. Şi asta, 365 de zile pe an. Asta da productivitate, precizie şi eficienţă.
Dacă am avea câteva ferme asemănătoare în România nu cred că ar mai fi nevoie de import de lapte. Am putea vorbi de export de lapte şi de un aport substanţial la balanţa de încasări şi plăţi a ţării.
Nu sunt împotriva fermelor mici. Cred că este suficient loc în piaţă şi pentru cei mici şi pentru cei mari. Totuşi, a încuraja la nivel european fermele mici şi a descuraja dezvoltarea fermelor mari este o mare greşeală.
Veţi întreba:
1. Avem noi condiţiile natu- rale din Wisconsin? Nu, nu avem condiţiile naturale din Wisconsin, avem condiţii mult mai bune decât acolo.
2. Avem noi genetica americanilor? Nu, nu avem genetica americanilor şi nici nu o vom avea vreodată dacă nu învăţăm de la ei. Asociaţia crescătorilor de vaci Holstein din Wisconsin a luat fiinţă în 1890. Nu a fost în- fiinţată de ANARZ din USA, ci de fermierii care doreau o ridi- care substanţială a geneticii va- cilor din curtea lor. Astăzi, aso- ciaţia are aproape 5000 de membri, dintre care peste 3000 fermieri juniori. Organizează douăsprezece expoziţii anuale, în diferite locaţii ale statului Wisconsin, cu licitaţii de vânzare la fiecare expoziţie.
World Wide Sires, unul dintre liderii mondiali în genetică bovi nă, este o companie de market ing care reprezintă genetica americană, dezvoltată exclusiv prin cooperarea fermierilor ame ricani. WWS nu este semtestul crescătorilor de vaci Holstein din Olanda în America, ci compania care reprezintă la cel mai înalt nivel interesele crescătorilor ame ricani în întreaga lume. Şi nu este singura. Toate aceste companii sunt controlate de fermierii americani. La noi e altfel. Pe dos. Fermierii sunt controlaţi de toţi şi ei nu controlează nimic.
3. Avem noi ştiinţa şi tehnica americanilor? Nu, nu avem ştiinţa şi tehnica americanilor, deoarece la ei totul se cercetează şi se pune în practică în colaborare cu fermierul şi în curtea acestuia, pe când la noi totul se cercetează şi se pune în practică la Academie.
4. Avem noi politica americanilor? Nu, nu avem politica americanilor. Dacă ei se mândresc cu exporturi de produse agricole în valoare de peste 126 miliarde dolari, noi ne mândrim cu importuri de peste 3,5 miliarde euro. Acolo politica agricolă este făcută de fermieri de peste 100 de ani, pe când la noi de politicieni, din patru în patru ani.
5. Avem noi fermieri ca fermierii americani? Da, îi avem. O mică diferenţă este că ei îşi cunosc interesul şi luptă împreună pentru el de 200 de ani, iar noi nu ne cunoaştem interesul şi nu luptăm pentru el de 2000 de ani. O altă mică diferenţă este că în timp ce noi suntem plini de mândrie şi nu prea acceptăm sfaturi, ei sunt gata să înveţe ceva nou în orice moment şi să şi pună în practică.
Holstein Wisconsin organizează regulat „întâlniri în grajd“. Fermierii se întâlnesc pe aleea de furajare, de fiecare dată în altă fermă, şi schimbă opinii privind orice problemă se pune în discuţie. Se trag concluzii şi fiecare se întoarce acasă ca să îmbunătăţească ceva. Aşa cresc, aşa se dezvoltă, aşa devin extrem de eficienţi.
Parada taurilor... americani
Revenind la vizită, în penultima zi, am vizitat Accelerated Genetics. Cu o locaţie foarte frumoasă în Penny Lane, Baraboo, Wisconsin, Semtestul deţine unii din cei mai faimoşi tauri din lume. La parada taurilor am avut ocazia să-l văd pe Man-O- Man, pe Palermo, pe Trump, pe Potter, pe Jake, pe Kremer şi pe alţii despre care nu pot să spun decât: extraordinar!
Toată vizita în America a fost impresionantă. Am învăţat o mulţime de lucruri pe care aş fi foarte bucuros să le pot aplica şi în ferma mea, dar aş fi foarte bucuros dacă le-aş putea prezenta şi altora.
Mulţumesc domnului János Sultész pentru invitaţie şi companiei World Wide Sires pentru deschiderea de care a dat dovadă.
Şi, desigur: Veni, vidi, vici! pentru fermierii români.
Costel CARAŞ
